Amplasat între picturile murale de artă stradală și pop-up-urile cu mâncare stradală din Shoreditch se află Chariots Roman Spa.
Până la începutul acestui an, Chariots a fost cea mai mare saună gay din Londra, un palat al hedonismului de 20.000 de metri pătrați, plin cu căzi cu hidromasaj, băi de aburi, o sală de sport și o piscină pe trei etaje.
Locația a fost pilonul comunității gay din estul Londrei timp de 20 de ani, până când o nouă dezvoltare hotelieră a determinat închiderea sa – acum este abandonată, acoperită de graffiti.
Între închidere și demolare, squatters oportuniști au auzit că clădirea era goală. Acum, într-o vineri la aproximativ o săptămână după ce și-au găsit drumul, locul este plin până la capriori de oameni care caută o petrecere.
Un tip înfățișat cu o barbă murdară își bagă capul pe ușă când ajungem, apoi ne conduce în zona de recepție. Biroul de asistență strălucitor, unde obișnuiau să împartă prosoape curate, a fost înlocuit cu o canapea de la mâna a treia, de la care doi balori improvizați ne privesc acum suspicioși.
Bărbatul cu barbă aruncă o privire de la unul la altul. Donații pe ușă, mârâie el.
După ce am luat câte două lire de la fiecare dintre noi, ne aflăm. Timp de 20 de ani Chariots a oferit un spațiu sigur multor londonezi gay, așa că sunt interesat să văd ce ne rezervă acest înlocuitor hotărât nesigur.
Dacă Chariots în floare nu ar fi fost un Hieronymus Bosch, viziunea dracu-fest despre iad , atunci cu siguranță asta pare să fi devenit acum. Slefuind cu câțiva lire din garajul sistemului PA, corpurile se zvârcesc sub lumini prea întunecate pentru a distinge fețele, iar fiecare centimetru din pereții cândva albi a fost înlocuit cu mâzgălituri demente.
Ceea ce odinioară era cafeneaua din hol este acum un bar construit în grabă, din care un tânăr pregătește cutii calde de Carling. El ne spune că costă 2 lire sterline o cutie, dar după ce ne-a dat o dată, el se hotărăște pe trei pentru un cinci.
Departe de camera principală și de masele agitate, lucrurile devin puțin mai ciudate. La etaj se află rămășițele cabinelor private ale Chariots, cabinele în care cuplurile se retrăgeau pentru un timp singuri – precum și zonele de întâlnire, care obișnuiau să difuzeze porno pe televizoarele montate pe perete.
Ceea ce rămâne nu este chiar la fel de prietenos cu oaspeții: cea mai mare parte a tapetului a fost dat jos sau a fost supărat, iar acolo unde suprafețele nealterate rămân sloganurile pro-LGBT se amestecă stângaci cu insulte homofobe împodobite în grabă.
La etajul al treilea se află bazinul gol care se mândrea cu piscina Chariots - acum este o zonă pentru fumat.
În piscină, încep să vorbesc cu un fumător cu părul lung care își rostogolește o țigară. El este aici prin prietenii prietenilor, care au organizat petrecerea:Au un sistem PA, așa că tot ce trebuie să facă este să găsească un loc. Apoi îl pot transforma în ceva frumos pentru o noapte.
Totuși, trebuie să ai pe cineva în interior – trebuie să ai pe cineva care să-ți spună despre loc. De obicei, sper că cineva lucrează pentru consiliu sau pentru altă companie care ne poate anunța că un loc este gol.
Îl întreb dacă crede că există ceva sinistru în ce privește grupurile nenorocite să-și dea jos sânii în colțurile întunecate ale clădirilor abandonate, dar el respinge întrebarea: este o petrecere, nu-i așa? Cu cât te îndepărtezi de sistemul de sunet, cu atât oamenii vei găsi mai ciudați.
Conversația trece pe drepturile ocupanților, un subiect despre care cunoștințele lui sunt neclare. Potrivit legii, okuparea în interiorul unei proprietăți nerezidențiale nu este în sine ilegală – dar poliția poate lua măsuri în cazul în care squatterii comit alte infracțiuni atunci când intră sau stau într-o proprietate.
Procesul de îndepărtare a squatterilor este unul obositor, iar faptul că Chariots este încă plin până la refuz sugerează că proprietarii nu s-au deranjat să încerce – încă. Băieților de aici par să nu le pese nicidecum: când cineva îl avertizează pe barman că sunt polițiști care se adună afară, el dă capul pe spate și râde.
am primit meme din sezonul 8 episodul 5
Pe podeaua de deasupra piscinei, prin câteva grămezi de tencuială spartă și cherestea spartă, se află acoperișul. Pe măsură ce majoritatea oamenilor din jurul nostru scot articulații și încearcă să urce pe schele, câțiva profită de ocazie pentru a se bucura de priveliște. Clădirea va fi demolată în curând pentru a face loc unui hotel de 200 de camere cu vederi spectaculoase proprii.
Mai târziu, ne întoarcem în jos pe scările labirintice și ieșim în parcarea plină. Se pare că izbucnește o luptă – nu stăm să vedem cum decurge totul.
În timp ce ne îndreptăm spre casă, unul dintre non-londonezii în care ne-am furișat se întoarce spre mine cu o privire derută: Ce dracu era locul ăla?
